Sfântul Ioan
Gură de Aur spune: chiar prin muncă cinstită, dacă ai mai multe decât îţi
trebuie, toate cele de prisos sunt ale văduvelor, orfanilor, săracilor, ale
tuturor necăjiţilor. Să fim atenţi şi să nu ne tăiem craca de sub picioare,
fălindu-ne că facem cine ştie ce lucru când dăm o milostenie; poate nu e chiar
aşa de curată, poate nu e din osteneala noastră, cum se întâmplă de multe ori
chiar la creştinii botezaţi.
Toţi păcătoşii din toate veacurile au fost primiţi şi au intrat în împărăţia cerurilor.
Dar au intrat aceia care au lucrat
pocăinţa, care şi-au cunoscut păcatele şi prin dreptate şi osteneală s-au
spălat de ele, căci fără pocăinţă nu s-a mântuit nimeni din cei ce au căzut,
mai ales în păcate grele.
Nici creştinii
de la început nu s-ar fi mântuit, nu ar fi devenit sfinţi, dacă nu ar fi făcut
pocăinţă, dacă nu s-ar fi smerit, dacă nu ar fi postit, dacă nu s-ar fi rugat,
dacă nu ar fi venit la biserică.
Nu cum cred unii creştini de astăzi, care
trăiesc în fel de fel de păcate mari, necununaţi, în desfrânări, avorturi, în
lux şi mândrie, în chefuri şi beţii, fără nici un fel de recunoştinţă faţă de
patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
