a murit.
Și murind n-a lăsat după ea nici o faptă bună. Dracii au pus atunci gheara pe ea și au aruncat-o în iazul de foc. Iar îngerul ei păzitor sta pe mal și-și tot frământa mintea:
“Oare ce faptă bună o fi săvârșit în viaţa
ei?” Și, aducându-și aminte, se duce el și-i
spune lui Dumnezeu:
- A smuls din grădină un fir de ceapă și
l-a dat de pomană, a miluit o biată femeie
săracă.
- Ia firul cela de ceapă, zise Dumnezeu, și
dă-i-l să se agaţe de el și pe urmă caută s-o
tragi afară Dacă izbutești s-o scapi, să vină aici, în Rai, iar dacă s-o rupe firul de ceapă, să rămână
