"In vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca Iisus a murit asa curand si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Deci, afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Si, dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, pe cand rasarea soarele, au venit la mormant; si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus voua. Si, iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau." (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)
Mironositele sunt femei credincioase care L-au admirat si L-au pretuit pe Mantuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au vazut rastignirea Lui si au plans pentru suferintele Lui. De aceea, cu multa duiosie si mult respect, dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, care urma dupa sambata, au mers la mormantul Mantuitorului Iisus Hristos ca sa implineasca ceea ce au inceput sa faca Iosif din Arimateea si Nicodim, care au uns cu aloe si cu smirna trupul Mantuitorului inainte de inmormantare. Acum insa ele aduc miruri de mare pret pentru a cinsti dupa obicei pe Iisus Domnul Cel ingropat si, in acelasi timp, pentru a impiedica descompunerea sau stricaciunea trupului Sau.
Spre surprinderea acestor femei curajoase, Cel ce trebuia uns cu miruri de mare pret a inviat din morti, iar stricaciunea n-a cuprins trupul Sau. De ce? Fiindca Invierea lui Hristos nu este revenire la viata biologica marcata de compunere si descompunere, ci Invierea Lui este trecere la viata cereasca, la viata vesnica, la viata fara de moarte si fara de stricaciune, dupa cum ne arata cantarile "Duminicii Femeilor Mironosite".
Aceste femei sunt pline de curaj, pentru ca dragostea si respectul lor fata de Hristos le-au intarit sufleteste. Cand iubesti pe cineva, cand pretuiesti mult pe cineva, gasesti timpul necesar si curajul necesar de a infrunta dificultati si obstacole pentru a ajunge la persoana iubita sau pretuita. In dimineata Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, femeile mironosite au fost cele mai curajoase fiinte umane dintre toti oamenii care L-au cunoscut pe Hristos Mantuitorul. Dis-de-dimineata, pe cand se revarsau zorile sau pe cand rasarea soarele, femeile mironosite, infruntand intunericul si teama ca li se poate intampla ceva neprevazut, intrucat mormantul fusese sigilat si pazit de catre ostasii romani, se intrebau intre ele: cine ne va pravali piatra de pe mormant?
Intrucat piatra era mare si grea, grija lor era fireasca. Dar Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca indata dupa ce si-au exprimat aceasta grija sau preocupare, ridicandu-si ele privirea spre locul unde se afla mormantul, au vazut piatra rasturnata. Cu toate ca nu era acolo nici un barbat puternic ca sa le dea o mana de ajutor, pentru dragostea, indrazneala, curajul si pretuirea lor fata de Hristos, s-a facut o minune. Un inger al lui Dumnezeu a coborat din cer si a rasturnat piatra de la usa mormantului, a pravalit-o nu ca sa invieze Hristos, pentru ca El inviase deja nestricand pecetile mormantului, dupa cum S-a nascut din Fecioara Maria fara sa-i strice fecioria ei si dupa cum a intrat prin usile incuiate acolo unde se aflau ucenicii in seara Invierii Sale. Ingerul a pravalit piatra de pe mormantul Mantuitorului dupa ce deja El inviase din morti, pentru ca acestea sa poata vedea mormantul gol. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca femeile mironosite au intrat in mormantul in care a fost Iisus ingropat si acolo au intalnit un inger imbracat in vesmant alb ca un tanar si acesta le-a spus: "Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde l-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea…" (Mc. 16, 6-7).
Ele au iesit din mormantul Domnului cu spaima si cu teama multa, spune Evanghelia dupa Marcu, si nu au spus nimanui nimic. Iar Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca pe cand mergeau ele de la mormant spre casa, Iisus Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: "Bucurati-va, nu va temeti!" (Matei 28, 9). Cu alte cuvinte, dragostea lor, pretuirea lor, curajul lor si credinta lor ca Iisus a inviat din morti au fost rasplatite cu bucuria de-a se intalni cu Insusi Mantuitorul Iisus Hristos Cel inviat din morti. Iar aceasta intalnire a femeilor mironosite cu Mantuitorul Iisus Hristos Cel inviat din morti a confirmat ceea ce ingerul le-a spus, si anume Evanghelia Invierii lui Hristos sau vestea cea buna a Invierii Lui. Ingerul le-a spus: "Nu este aici. A inviat" (Matei 28, 6). Sfantul Evanghelist Matei spune ca in momentul in care femeile mironosite s-au intalnit cu Iisus Cel inviat, El le-a spus "Bucurati-va. Nu va temeti", iar ele s-au inchinat Lui pana la pamant si au cuprins picioarele Lui.
Elogiind curajul femeilor mironosite de a-L urma pe Mantuitorul Hristos pana la mormant, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Femeile priveau cele ce se petreceau (patimirile si rastignirea Domnului - n.n.); femeile care suferisera alaturi de El, care plansesera pentru El. Uita-te cat de mare e staruinta lor! I-au urmat slujindu-L si au fost de fata si in mijlocul primejdiilor. De aceea au si vazut totul: cum a strigat, cum Si-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele si pe toate celelalte. Si ele au fost cele dintai care L-au vazut pe Iisus inviat; si neamul acesta femeiesc osandit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintai de vederea bunatatilor; neamul acesta femeiesc a aratat barbatie; ucenicii au fugit, dar femeile au ramas" (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II).
Atat prin atitudinea lor de evlavie, respect, pretuire si dragoste pentru Hristos, cat si prin faptul ca au crezut fara indoiala, fara a mai pune vreo intrebare ingerului privind modul Invierii lui Hristos, femeile mironosite au devenit invatatoare ale Bisericii, ele au devenit apostoli catre Apostoli. Adica ele au fost trimise de inger catre cei ce vor fi trimisi de Hristos sa vesteasca in toata lumea Invierea Lui si invierea cea de obste. Ingerul le-a binevestit lor, iar ele au binevestit ucenicilor Mantuitorului Iisus Hristos taina mare, adevarul si bucuria Invierii lui Hristos. Femeile mironosite sunt cele dintai fiinte umane care marturisesc Invierea Mantuitorului, iar modul in care Hristos Domnul le rasplateste evlavia si credinta lor este minunat. El le daruieste bucurie din bucuria Invierii Sale. Vedem aici taina Bisericii. Femeile mironosite au devenit icoana Bisericii plina de evlavie fata de Hristos si plina de credinta ca Hristos Cel inviat din morti este prezent in mijlocul ei. Dupa ce au auzit Evanghelia Invierii binevestita de catre inger si au crezut ceea ce ingerul le-a spus, femeile mironosite s-au impartasit cu bucurie de insasi prezenta lui Hristos Cel rastignit si inviat, Care le-a intampinat pe cale.
Cine crede in Hristos si Il iubeste pe El se intalneste cu El. Intalnirea aceasta cu Hristos Cel inviat o traim si noi cand sarutam icoana Invierii Sale din biserica, in fiecare duminica, si cand ne impartasim cu El din Sfantul Potir. Ne impartasim cu El aproape de "locul unde au stat picioarele Lui", adica de Masa Sfantului Altar unde se sfinteste Euharistia sau Sfanta Impartasanie. Femeile mironosite ne arata cum trebuie sa-L primim sau sa-L intampinam pe Hristos Cel inviat, si anume, cu metanie pana la pamant. De la ele au invatat slujitorii Sfantului Altar ca atunci cand intra in Sfantul Altar trebuie sa se inchine pana la pamant, ca si cand ar cuprinde picioarele Mantuitorului Iisus Hristos simbolizat prin Masa Sfantului Altar (mormantul Invierii Sale) pe care se afla tot timpul Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfanta Euharistie (Trupul si Sangele Sau), spre a ne arata iubirea Sa jertfelnica pentru Dumnezeu si pentru oameni, iubire mai tare decat moartea. De la femeile mironosite invatam, asadar, cum sa ne comportam in biserica cand ne intalnim cu Hristos Cel inviat din morti. Ele nu au zis nimic, ci doar s-au inchinat si au cuprins picioarele Lui in semn de evlavie, de respect si de pretuire multa. Cand ne impartasim cu Hristos Cel inviat din morti prezent in Sfantul Potir, repetam gestul femeilor mironosite, intrucat ne apropiem de Hristos cu "frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste", in deplina evlavie si tacere.
Pe cand mergeau ele spre mormantul lui Iisus, femeile mironosite se intrebau: "Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?" (Marcu 16, 3), Evanghelia ne-a aratat cum a raspuns Dumnezeu la intrebarea lor: le-a trimis un inger in ajutor.
Uneori exista si in viata noastra momente de singuratate, de neajutorare, cand nu mai putem conta pe nimeni dintre oameni, cand cei care ar trebui sau ar putea sa ne ajute nu o fac. In astfel de momente grele numai credinta si nadejdea in Dumnezeu mai pot fi izvor de ajutor sau de intarire. Femeile mironosite ne arata puterea credintei in Hristos si a iubirii fata de Hristos, iubire smerita si sfanta mai tare decat orice calcul de ajutor omenesc din lumea aceasta. Ele reprezinta credinta Bisericii lui Hristos care isi pune mai mult nadejdea in ajutorul dumnezeiesc decat in ajutorul omenesc, adesea absent sau interesat.
De aceea, se cuvine ca in aceasta zi a "Duminicii Femeilor Mironosite" sa ne aducem aminte cu recunostinta de toate femeile care din timpul Sfintilor Apostoli pana astazi au aratat credinta, pretuire si evlavie pentru Hristos si pentru Biserica Sa.
Cunoastem numele unor femei mironosite din Noul Testament, si anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mantuitorul si pe Sfintii Apostoli in lucrarea lor sfanta de propovaduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesara pentru pregatirea meselor si a hainelor, adesea in calatoriile pe care Mantuitorul si ucenicii Sai le-au facut in Tara Sfanta.
Referitor la curajul, dragostea si jertfelnicia femeilor mironosite, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Ai vazut curajul femeilor? Ai vazut dragostea lor? Ai vazut maretia sufletului lor si in fata banilor si in fata mortii?
Sa imitam, dar, barbatilor, pe femei! Sa nu lasam pe Iisus in necazuri si nevoi! Femeile acelea au cheltuit atatia bani si si-au pus viata in primejdie chiar cand Iisus era mort; noi insa - iarasi va voi grai de aceleasi lucruri -, noi nu-L hranim cand Il vedem flamand, nici nu-L imbracam cand Il vedem gol, ci trecem pe langa El cand vedem ca ne intinde mana" (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, III).
Femeile mironosite reprezinta pe toate femeile care dis-de-dimineata, la revarsatul zorilor, merg la icoana Mantuitorului Iisus Hristos si-I cer ajutor sa pravaleasca atatea "pietre grele ale vietii" de pe inima sau sufletul lor. Femeile mironosite sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserica, femei care prin credinta, curajul si jertfelnicia lor au devenit mucenite sau martire, marturisind pe Hristos Cel rastignit si inviat, au devenit cuvioase maici in manastiri si harnice mame crestine in familie, care au dat nastere copiilor si i-au crescut in dreapta credinta binevestind in casa, in familie, ca Hristos Cel rastignit si inviat voieste sa devina Viata vietii noastre, El Cel ce a biruit pacatul, iadul si moartea si ne-a daruit arvuna vietii vesnice. Ele sunt icoana femeilor credincioase, care sustin financiar sau cu munca lor constructia de biserici, impodobirea lor, ajutorarea saracilor, a copiilor orfani, a batranilor, a bolnavilor. Ele reprezinta pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creste copiii in credinta, pentru a fi sotii credincioase in familie si femei evlavioase in Biserica, pentru a fi purtatoare de valori ale credintei.
Asadar, femeile mironosite sunt o icoana luminoasa pentru toate femeile crestine. In acest sens, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca in Duminica Mironositelor sa praznuim Duminica Femeii Crestine. Astazi in mod deosebit este ziua femeii crestine, nu a femeii in general, ci a femeii crestine. De aceea, aducem omagiu de recunostinta tuturor femeilor credincioase care iubesc pe Hristos, pe Maica Domnului, pe toti sfintii lui Dumnezeu si Biserica lui Hristos. In mod special, aducem omagiu de recunostinta tuturor femeilor care sunt mame, care cresc copii in credinta pentru a fi folositori Tarii noastre, dar si pentru a deveni cetateni ai Patriei ceresti, fii duhovnicesti ai Imparatiei cerurilor.
Intr-o societate din ce in ce mai individualista si concurentiala, femeia credincioasa si harnica, inteleapta si pasnica aduce un spor de comuniune si de pace in interiorul comunitatilor adesea agitate. Evlavia, bunatatea, smerenia si intelepciunea mamelor si bunicilor crestine rugatoare sunt o binecuvantare pentru familie si Biserica, mai ales in vremuri de tulburare si descumpanire.
Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu sa invatam de la femeile mironosite curajul de a-L cauta pe Hristos in rugaciune, credinta puternica in Invierea Lui si bucuria de a ne intalni cu El in fiecare duminica si sarbatoare in Biserica Sa, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu