In vremea aceea, Iisus a vazut multimea de oameni si I S-a facut mila de dansii si a tamaduit pe toti bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, s-au apropiat de dansul ucenicii Sai si I-au zis: locul acesta este pustiu si, iata, e tarziu; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate sa-si cumpere de mancare. Iisus insa le-a raspuns: nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manance. Dar ei I-au spus: nu avem aici decat numai cinci paini si doi pesti. Atunci El a zis: aduceti-le aici, la Mine. Dupa aceea a poruncit oamenilor sa sada pe iarba si, luand cele cinci paini si cei doi pesti, a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. Şi au mancat toti si s-au saturat; si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. Iar cei care mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. Indata dupa aceea, Iisus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor.
Sfanta Evanghelie din Duminica a VIII-a dupa Rusalii, numita si Evanghelia inmultirii painilor si pestilor, relateaza minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos dupa ce mai intai a saturat multimile
cu hrana cuvantului lui Dumnezeu care ajuta pe om sa inteleaga rostul vietii sale pe pamant si viitorul sau ceresc. Evanghelia ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos ofera celor veniti la El mai intai hrana pentru suflet si apoi hrana pentru trup. Multimile de oameni au venit la Iisus pentru a asculta cuvantul Lui si pentru a primi de la El vindecare de boli. Dupa ce Mantuitorul a binevestit multimilor
Evanghelia mantuirii si a vindecat pe cei bolnavi adusi la El, ucenicii Lui i-au cerut sa dea drumul multimilor 'ca sa se duca in sate sa-si cumpere de mancare'. El insa le raspunde ucenicilor, zicand: 'dati-le voi sa manance'. Atunci ucenicii I-au spus ca au doar cinci paini si doi pesti.
Mantuitorul Iisus Hristos, luand cele primite de la ucenicii Sai si ridicandu-si ochii la cer, le-a binecuvantat, si apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei sa le imparta multimilor care asteptau in cete sezand pe iarba. Atunci, ca la 5.000 de barbati in afara de femei si copii s-au saturat din aceste cinci paini si doi pesti. In plus, au mai ramas 12 cosuri de firimituri, dovada a faptului ca hrana a fost suficienta si chiar a prisosit.Sa ne hranim mai intai cu ascultarea cuvantului lui Dumnezeu.
Primul indemn al Evangheliei de astazi este acesta: sa hranim mai intai sufletul nostru cu ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si sa cerem de la Hristos vindecare sufleteasca si trupeasca. De aceea, Biserica Ortodoxa a randuit sa postim inainte de-a participa la Sfanta Liturghie, pentru ca mai intai sa ne hranim sufletul ascultand cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta Evanghelie si apoi sa ne impartasim cu Hristos-Domnul din Sfanta Euharistie, 'spre vindecarea sufletului si a trupului'.
Astfel, aratam ca omul este in primul rand fiinta spirituala, cu suflet nemuritor, dornic de viata cereasca vesnica, desi este purtator de trup si vietuitor pe pamant.
Omul este o fiinta spirituala intrupata, o fiinta rationala cu vointa libera si iubitoare. Ca atare, omul se hraneste cu sensurile sau intelesurile duhovnicesti ale Cuvantului lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu Cuvantul, Creatorul lumii si al omului.Cand Hristos Domnul ne explica tainele Imparatiei cerurilor, El de fapt ne explica taina vietii noastre vesnice la care este chemat omul creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu.
Prin urmare, in fiecare zi si mai ales in duminici si sarbatori, trebuie sa ne hranim sufletul cu semintele intelesurilor dumnezeiesti ale Sfintelor Scripturi si ale sfintelor rugaciuni.
Opera sociala a Bisericii izvoraste din Sfanta LiturghieIn al doilea rand, din Evanghelia de astazi invatam ca Mantuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovniceasca de cea trupeasca. El da intaietate hranei sufletesti, dar nu uita ca omul este si trup. Astfel, cand ucenicii Sai au intervenit ca El sa slobozeasca multimile, pentru ca oamenii sa-si cumpere ceva de mancare, atunci El le-a zis: 'dati-le voi sa manance' (Matei 14, 16).
Din aceasta invatam ca ucenicii lui Hristos, si deci Biserica intreaga, trebuie sa aiba grija de omul flamand. Ucenicii lui Iisus voiau sa-I spuna ca nu sunt pregatiti pentru a hrani mii de oameni.
Insa Mantuitorul Iisus Hristos dupa ce afla de la ucenicii Sai ca se afla acolo totusi ceva hrana materiala, si anume cinci paini si doi pesti, a cerut ca acest putin sa fie adus la El.
Indata Iisus a binecuvantat painile si pestii, iar acest dar mic s-a inmultit in mod minunat, incat din el s-au hranit mii de oameni.
Prin aceasta vedem ca fiecare dar pe care il aducem la biserica, oricat de mic sau de putin ar fi el, cand se binecuvanteaza de catre Hristos devine o bucurie pentru multi oameni. De aceea, crestinii, inca din veacurile primare, s-au obisnuit sa aduca la biserica pentru binecuvantare, pe langa painile (prescurile) pentru Euharistie, si alimente sau imbracaminte pentru cei saraci si bolnavi.
Asa s-a dezvoltat, deodata cu Liturghia euharistica, si Filantropia, deodata cu slujba liturgica din biserica si slujba de ajutorare a celor nevoiasi.Asadar, opera filantropica sau opera de caritate a Bisericii isi are radacina in iubirea lui Dumnezeu aratata fata de oameni in Iisus Hristos.
De fapt, toata opera sociala a Bisericii izvoraste din Sfanta Liturghie. Toata filantropia crestina sau iubirea fata de oameni izvoraste din intalnirea crestinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. Darul oferit la biserica de oameni primeste binecuvantarea lui DumnezeuCele cinci paini aduse de cineva la intalnirea cu Hristos au devenit simbolul painilor aduse la biserica pentru Proscomidie, adica pregatirea Sfintei Liturghii.
Ele mai simbolizeaza si cele cinci paini pe care preotul le binecuvanteaza impreuna cu graul, untdelemnul si vinul la slujba numita 'Litie' care se savarseste in cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu sa isi reverse binecuvantarea Sa peste rodul de grau, vin si untdelemn in parohia sau manastirea respectiva, in tara de care apartine si in toata lumea.
Din aceasta Evanghelie invatam noi ca darul mic pe care il aducem la biserica devine bucurie pentru toti oamenii care se hranesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar adus la biserica este sa ne arate cat de mult valoreaza multimea darurilor pe care Dumnezeu ni le daruieste cand recolta este buna, cand roadele pamantului devin imbelsugate.
De aceea, noi trebuie sa-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, sa-I multumim pentru ele si sa cerem sa le inmulteasca. Cand nu mai multumim lui Dumnezeu si nu mai suntem recunoscatori, atunci Dumnezeu ingaduie seceta sau inundatii, oprind rodirea pamantului pentru o vreme.
Astfel, noi intelegem mai bine ca darurile prin care se intretine viata noastra pe pamant provin de la Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului.
Numai cand nu mai avem sanatate deplina ne dam seama ce mare dar este sanatatea, numai cand nu ploua la vreme potrivita ne dam seama cat de important este darul ploii, numai cand nu traim vremuri pasnice, ci tulburi, ne dam seama cat de pretioasa este binecuvantarea pacii, a armoniei in societate, in familie, in lume.Ceea ce aducem noi la intalnirea noastra cu Hristos in biserica si se binecuvanteaza devine binecuvantare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci si pentru toti cei care cer de la Hristos ajutorul lor. Evanghelia ne indeamna sa traim in prezenta binecuvantarii lui Hristos, cautandu-L pe El, hranindu-ne spiritual cu Evanghelia Sa, pentru ca Mantuitorul a spus: 'Cuvintele Mele sunt Duh si Viata' (Ioan 6, 63).
Cuvantul Domnului nu este simpla informatie, este relatie vie, legatura vie a omului cu Dumnezeu. De aceea, Cuvantul Evangheliei este datator de viata, de lumina, de putere, de bucurie, de pace, e pregustare a pacii si dreptatii din Imparatia Preasfintei Treimi (Romani 14, 17).
Minunile lui Hristos, semne ale iubirii Sale sfinte si milostive
Din Evanghelia de astazi mai invatam si faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos inmulteste cele cinci paini si cei doi pesti nu pentru a produce munti de paine si multime de pesti. El nu face minuni pentru a impresiona sau pentru a fi laudat, ci face toate acestea din iubire sfanta si milostiva. Hristos savarseste minuni ca sa ajute pe om, sa-l intareasca in credinta si iubire, nu pentru a-l intimida. Minunile lui Hristos sunt minunile iubirii Lui milostive.
Trebuie subliniat ca minunea inmultirii painilor si pestilor se realizeaza pe cand painile si cei doi pesti se daruiesc, se impart, se distribuie.
Nu a vazut nimeni modul in care se inmulteau painile si pestii, ci s-a constatat doar ca Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu inmulteste darurile ca noi sa le acumulam in rezerve mari, ca falsa siguranta a noastra bazata pe lucruri materiale, ci adevarata minune se face pentru ca sa se intareasca comuniunea intre Dumnezeu si oameni, precum si darnicia oamenilor intreolalta. 'Daruind altora, vei dobandi', spunea foarte frumos si parintele Nicolae Steinhardt de la Manastirea Rohia.
Deci, cand daruim altora, cu iubire si cu smerenie, ceva util, obiecte sau bani, se goleste buzunarul nostru, dar se umple inima noastra de bucuria duhovniceasca a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv.
Astfel ne asemanam cu Dumnezeu potrivit poruncii Mantuitorului : 'Fiti milostivi, precum Tatal vostru cel din ceruri milostiv este' (Luca 6, 36).
La sfarsitul Liturghiei ortodoxe, ceea ce ramane din painea adusa de credinciosi pentru pregatirea Sfintei Euharistii, adica anafora, se imparte tuturor, atat celor ce s-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, cat si celorlalti ortodocsi participanti la Sfanta Liturghie daca au postit in acea zi. Painea aceasta binecuvantata, numita anafora, ne aduce aminte de minunea inmultirii painilor si a celor doi pesti pe care Mantuitorul a savarsit-o potrivit Evangheliei de astazi, pentru a ne indemna sa fim darnici si sa cultivam comuniunea si ospitalitatea, ca raspuns al nostru la iubirea milostiva a lui Dumnezeu. Inmultirea painilor, prefigurarea Sfintei EuharistiiExista, desigur, si un inteles duhovnicesc adanc al acestei Evanghelii.
Inmultirea painilor de catre Mantuitorul Iisus Hristos ne trimite si la Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifesta iubirea infinita si vesnica a lui Hristos pentru lume. In Liturghia ortodoxa, dupa sfintirea darurilor euharistice, preotul ia Agnetul si zice: 'Se frange si Se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frange si nu Se desparte, Cel ce Se mananca pururea si niciodata nu Se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc ii sfinteste' (Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur).
Desi ne impartasim cu o particica din Trupul lui Hristos, nu primim o parte din Hristos, ci in fiecare particica din Sfanta Euharistie Se daruieste Hristos intreg.
Cu alte cuvinte, noi nu ne impartasim cu parti din Hristos, desi ne impartasim cu particele din Sfantul Sau Trup, ci cu Hristos Insusi intreg. In fiecare particica din Sfantul Sau Trup este prezent, prin harul Duhului Sfant, Hristos intreg. Acest adevar il spune chiar Evanghelia dupa Ioan, unde Hristos Domnul spune: 'Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el' (Ioan 6, 56).
Cand ne impartasim, primim Ceva, dar ne unim cu Cineva. Cand primim o parte din Trupul lui Hristos, ne unim cu Hristos intreg. Prin Sfanta Euharistie nu ni se daruieste ceva trecator, ci ni se impartaseste viata vesnica sau iubirea vesnica a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
De aceea El spune: 'Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi' (Ioan 6, 54).
Din acest motiv, cand ne impartasim la Sfanta Liturghie se canta la strana: 'Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati'.
Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului din Sfanta Euharistie, dar Il primim pe Domnul Insusi. El devine Viata vietii noastre, arvuna invierii noastre si a vietii vesnice. Painea si vinul sunt limitate si trecatoare, dar ceea ce se ofera prin painea prefacuta in Trupul Domnului si prin vinul prefacut in Sangele Domnului sunt daruri ceresti, netrecatoare, adica viata lui Hristos Cel vesnic impartasita oamenilor acum in arvuna, iar la a doua Sa venire, in plinatate.
Cum trebuie sa folosim darurile binecuvantate de Dumnezeu?
Mai retinem din Evanghelia de astazi si un aspect deosebit de semnificativ pentru viata noastra, si anume cum trebuie sa folosim darurile binecuvantate de Dumnezeu. Dupa ce s-au saturat multimile, ramasitele de hrana, adica firimiturile, au fost adunate in 12 cosuri.
Acest fapt simbolizeaza adevarul ca Dumnezeu hraneste poporul ales, cele 12 triburi ale lui Israel, dar si Biserica celor 12 Apostoli. Insa, dincolo de aceasta semnificatie spirituala, Evanghelia ne mai arata ca painea nu trebuie risipita, aruncata, parasita, neglijata, ci trebuie adunata, pastrata, folosita in mod deplin sau chibzuit.
Astfel, Evanghelia ne invata sa fim economi si cuviinciosi, sa fim cu grija fata de darurile lui Dumnezeu chiar si atunci cand avem belsug de lucruri materiale.
In plus, locul unde ne-am hranit trebuie lasat curat, nu murdarit; frumos, nu uratit cu resturi de hrana aruncata pe jos.
Asadar, Evanghelia de azi ne cheama la impartasirea din darurile lui Dumnezeu, la recunostinta si in acelasi timp la grija deosebita fata de darurile lui Dumnezeu, care, daca ne prisosesc, nu trebuie risipite.
Din pacate, exista si astazi oameni care au belsug de lucruri materiale si le risipesc cu multa usurinta si nepasare, in timp ce alti oameni mor de foame. Evanghelia ne invata ca, daca avem belsug de hrana, nu trebuie sa o risipim, ci sa ne gandim si la cei care nu au deloc paine. In acest sens, cineva se ruga zicand: 'Da, Doamne paine celor flamanzi si foame de Tine celor ce au prea multa paine!'
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa invatam din Evanghelia de astazi ca mai intai trebuie sa hranim sufletul nostru prin comuniunea noastra spirituala cu Hristos, iar darurile materiale care ne prisosesc nu trebuie risipite, ci folosite cu multa chibzuinta si intelepciune, spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire.
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu