Duminica a XXXI a dupa Rusalii- Vindecarea orbului din Ierihon

Iisus Hristos dăruiește lumină sufletului și trupului

Evanghelia Duminicii a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon)

Lc. 18, 35-43.

În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce este aceasta. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Și el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă

Scrisoarea pastorală a Înaltpreasfințitul Teofan la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2017

     † TEOFAN

Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei



Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt



Iubiți frați preoți, Iubiți fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,

Cu putere multă şi cu bucurie adâncă rostim în aceste zile: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”. Mai ales în noaptea plină de lumină a Sfintelor Paşti răsună, cu glas puternic, această sfântă bunăvestire că Hristos a înviat.



Cu ce putem asemăna această veste bună? Ce ne poate ajuta să înţelegem o firimitură din marea taină

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

‘În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-i: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe

Pastorala Sfântului Sinod în Duminica Ortodoxiei

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume.

Potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic văzut al Dumnezeului celui viu și nevăzut, care S-a făcut om (cf. Coloseni 1, 15).

Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul

Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor)

În duminica a doua a Triodului, Sfinţii Părinţi au rânduit, cu multă înţelepciune şi pedagogie duhovnicească, o pericopă evanghelică deosebit de ziditoare, pentru a ne arăta şi a ne ajuta să înţelegem ce este esenţial să urmăm în toată perioada Postului Sfintelor Paşti, pentru urcuşul nostru interior, sufletesc, spre Înviere ca ridicare din păcat şi ca bucurie a întâlnirii cu Hristos Domnul.

Evanghelia “Fiului risipitor”, rânduită a se citi în această duminică, la Sfânta Liturghie, are o legătură deosebită cu însăşi Taina pocăinţei, pe care noi o numim şi Taina mărturisirii păcatelor sau Taina spovedaniei, care este, de fapt, taina împăcării omului cu Dumnezeu.

Treptele revenirii duhovniceşti, pe care le-a urmat tânărul risipitor, sunt treptele inevitabile, esenţiale,

Predica la Duminica a XXXII-a după Rusalii, a lui Zaheu Vameșul

Bunătatea lui Iisus vindecă răutatea sufletului pătimaș

Evanghelia Duminicii a XXXII-a după Rusalii

Luca 19, 1-10

„În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut și a zis către el: Zaheu, grăbește-te și dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și el, grăbindu-se, s-a coborât și L-a primit cu bucurie. Când au văzut aceasta, toți cârteau și ziceau: a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu, stând în fața Domnului, I-a spus: iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a grăit către el: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”.

În Sfânta Evanghelie care se citește la Liturghia din Duminica a XXXII-a după Rusalii vedem cum

Duminica a XXIX-a după Rusalii Vindecarea celor zece leproşi (Luca 17, 11-19)

„În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe şi care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!“

Evenimentul întâl­ni­­­rii lui Hristos cu cei zece leproşi şi vin­­decarea minu­na­­tă a acestora este relatată nu­­­mai de Sfântul Luca. Este foar­­­te probabil ca el să fi pri­mit in­­formaţia chiar de la be­ne­fi­ci­a­­­rul

„Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie?”

În împrejurările grele ale vieții, să spunem înțeleptului Doctor: „Bine este mie că m-ai smerit”, „Suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi”, „Puțin am fost bătuți pentru cele ce am păcătuit!”

Omule, ușurează greutatea celor prezente cu nădejdea celor viitoare. 

După cum cei bolnavi de ochi își întorc privirile de la obiectele foarte strălucitoare odihnindu-le pe flori

Par Amfilohie despre Sinodul din Creta (II)

Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: Naşterea Domnului - Întâlnirea omului cu Dumnezeul cel viu (Scrisoare pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului - 2016)

În ritm de colind, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care tocmai se încheie, cerându-i ajutor și pentru anul care vine. Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă.

† TEOFAN

Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Iubiți frați preoți, Drept-măritori creștini,

Suntem îmbrăcați în aceste zile cu veșmântul bucuriei sfinte pe care ne-o aduce de fiecare dată

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii (Pilda celor poftiţi la cină)

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a după Rusalii prezintă Pilda celor poftiţi la cină şi a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pilda celor poftiţi la cină are două înţelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos ca Fiu şi Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu şi apoi pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui

Dregatorul bogat - Pazirea poruncilor

"In vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat de Iisus si L-a intrebat, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat singur Dumnezeu. Stii poruncile: "Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta". Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si, vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu." (Luca 18, 18-27)

Sfanta Evanghelie din Duminica a 30-a dupa Rusalii relateaza convorbirea Mantuitorului Iisus

Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo toate roadele mele si bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Insa Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu."  (Luca 12, 16-21)

Sfanta Evanghelie din  Duminica a 26-a dupa Rusalii ne prezinta chipul unui bogat lacom, nemultumitor si nemilostiv, ajuns intr-o stare de robie a sufletului sau, printr-un atasament exclusiv de bunurile materiale limitate si trecatoare din lumea aceasta.

Evanghelia ne arata ca, deodata, pe neasteptate,  Dumnezeu i-a facut bogatului o surpriza cu o recolta foarte mare de cereale, ca sa vada cum o foloseste.

Dumnezeu l-a miluit din belsug pe bogat fara ca acesta sa fi avut vreun merit; i-a facut un mare dar,

Despre Postul Nașterii Domnului

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit în sec. IV-V, deci mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Este un post al pocăinței, dar nu cu aceeași intensitate ca Postul Sfintelor Paști. Nu există în el slujbe speciale cu metanii, nu există un canon de pocăință precum Canonul Sfântului Andrei Criteanul pe care îl citim în Postul Sfintelor Paști. Desigur, orice post ne cheamă la pocăință, însă Postul Crăciunului îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună, la care ne îndeamnă Evangheliile dinaintea și din timpul acestui Post.

 Este un post de pregătire duhovnicească, de curățire duhovnicească, ca să primim în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască. De aceea, în Catavasii se spune: 'Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!' Programul acestui post este concentrat în cuvintele citate acum, care provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul.
Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească.

Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaș al prezenței Mântuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în biserică, la 21 noiembrie.
Aceasta înseamnă că Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a deveni ea însăși templu sau 'biserică sfințită și rai cuvântător', cum o numesc cântările noastre liturgice.
Asemenea Maicii Domnului, care prin rugăciune, curăție și căutarea sfințeniei se pregătește să primească în ea taina Întrupării lui Dumnezeu, și noi, creștinii, trebuie să ne pregătim, să ne curățim, ca să devenim templu sau biserică, să devenim locaș în care poate să locuiască Hristos Domnul.


Postul acesta al Crăciunului este, deci, în primul rând, o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și Împărtășanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților și printr-o atenție spirituală deosebită ca să devenim 'biserică sfințită' în sufletele și în trupurile noastre.


În al doilea rând, vedem că o sărbătoare foarte populară sau foarte cunoscută din timpul Postului Crăciunului este pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea și a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, de orfani, de oamenii necăjiți, însingurați și înfrigurați. Deci, în această perioadă a Postului înțelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem și milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frățești, daruri spirituale și daruri materiale, după putință, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur și deznădăjduit, întristat sau îndoliat. Această milostenie sau această dăruire către alții este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl 'pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.'


Prin urmare, Postul Crăciunului, ca abținere de la produse de origine animală, se unește cu rugăciunea și cu împărtășirea euharistică mai deasă, pentru sfințirea noastră, dar și cu milostenia, ca semn al prezenței iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primești un dar material ți se umple mâna, dar când dăruiești cu bucurie și smerenie ți se umple inima de prezența lui Dumnezeu Cel milostiv în tine. Astfel, Postul Nașterii Domnului este perioada darurilor care se arată în milostenie și culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa și prin nașterea Sa ca om în peștera Betleemului.


Să ne rugăm lui Dumnezeu să devenim un Betleem sfințit, un loc în care să poată veni Mântuitorul Iisus Hristos sau întreaga Sfântă Treime prin harul Duhului Sfânt în inimile noastre, ca să devenim și noi, ca și Maica Domnului, 'biserică sfințită și rai cuvântător'. Să ne ajute Hristos Domnul să înțelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de opreliști sau de restricții, ci ca timp de sporire în evlavie și dărnicie. Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi. Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins și netrecător, primind în suflet pace și bucurie. Însă când folosim pătimaș lucrurile materiale, ne unim cu realități limitate și trecătoare, care limitează dorința spirituală a sufletului uman după iubire infinită și eternă. Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune și libertatea de a-i iubi pe semenii noștri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mântuirea noastră și bucuria semenilor.


† DANIEL


Patriarhul României

Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor - Duminica a XXIII-a dupa Rusalii

 Evanghelia duminicii Vindecarii demonizatului din tinutul Gherghesenilor: "In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. Si, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Si vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui!, fiindca poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea; si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era dus de demon in pustie. Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc.

Si era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei;

Pilda semanatorului

Evanghelia Pildei semanatorului: "Zis-a Domnul pilda aceasta: Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si, semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcata cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. Si alta a cazut pe piatra si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. Si alta a cazut intre spini, iar spinii, crescand cu ea, au inabusit-o. Si alta a cazut pe pamantul cel bun si, crescand, a facut rod insutit. Acestea zicand, striga: Cine are urechi de auzit sa auda! Si ucenicii lui Il intrebau: Ce inseamna pilda aceasta?

El a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti, in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga. Iar pilda aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu; cea de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca; iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. Cea cazuta intre spini sunt cei care aud cuvantul, dar, umbland

Cuvioasa Parascheva, sfanta care aduce sfinti din intreaga lume

 Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstita pe 14 octombrie. Sfanta Parscheva s-a nascut pe la inceputul secolului al XI-lea, in satul Epivata, nu departe de Constantinopol.


Parascheva a mai avut un frate, viitorul Sfant Eftimie Izvoratorul de mir, episcopul Maditelor. Cresterea si educatia in Hristos se datoreaza mamei sale, intrucat tatal ei a murit de timpuriu.

Din relatarea vietii sale, aflam ca intr-o zi, a auzit intr-o biserica din Epivata cuvintele: „Vinde-ti averea ta, da-o la saraci si urmeaza Mie” (Matei 19, 21). Le considera ca fiindu-i adresate ei si din acest motiv, dupa ce pleaca din biserica, isi schimba hainele sale cu unele rupte ale unei fetite sarace.


Ajunge in Tara Sfanta inainte de a implini 20 de ani si dupa ce se inchina in mai multe locuri sfinte,

Iubirea de vrajmasi ne face milostivi ca Dumnezeu

Evanghelia Duminicii a XIX-a dupa Rusalii (Predica de pe munte - Iubirea vrajmasilor). Luca 6, 31

Zis-a Domnul: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea. Şi daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea?
 Ca si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei; si, daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii fac acelasi lucru; si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai. Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut fara sa nadajduiti nimic in schimb, iar rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru milostiv este.

Sfanta Evanghelie din Duminica a XIX-a dupa Rusalii este plina de invataturi duhovnicesti si ne arata care este deosebirea intre pagani si crestini, sau mai bine zis intre omul pacatos si omul sfant. Mantuitorul Iisus Hristos stia ca in Vechiul Testament s-a spus: 'sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau' (cf. Matei 5, 43). El insa face o schimbare radicala, si anume: in locul urii fata de

Pescuirea minunată – lumină pentru misiunea Bisericii (Duminica a 18-a după Rusalii)

“În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”

În Sfânta Evanghelie din Duminica a 18-a după Rusalii vedem cum pescuirea minunată

Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

Evanghelia Duminicii dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci: "Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Si, dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Pentru ca Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea."

Sfanta Evanghelie a Duminicii dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci face referire la cea mai importanta prefigurare a Sfintei Cruci in Vechiul Testament, si anume inaltarea sarpelui pe un stalp de catre Moise in pustie, pentru a vindeca pe evrei de muscaturile serpilor veninosi (cf. Numerii 21, 8-9).

In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament sunt multe locuri in care este prefigurata taina Crucii si a izbavirii neamului omenesc prin Patimirile si rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos.

Sfanta Cruce este preinchipuita in Vechiul Testament in primul rand de "pomul vietii", sadit de

Duminica a XI-a dupa Rusalii - Pilda datornicului nemilostiv

Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta: asemenea este imparatia cerurilor cu un imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slujitorii sai. Si, incepand sa faca socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el cu ce sa plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe copii si toate cate avea, ca sa plateasca datoria. Atunci, acel slujitor, indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: Doamne, mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, cand a iesit de acolo, slujitorul acela a gasit pe unul din tovarasii sai, care ii era dator cu o suta de dinari, si, punand mana pe el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi ce-mi esti dator.

Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus domnului lor

Evanghelia duminicii vindecarii lunaticului

"In vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, ingenunchind inaintea Lui si zicandu-I: Doamne, miluieste pe fiul meu, ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. Si l-am dus la ucenicii Tai, insa ei n-au putut sa-l vindece. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi mai suferi? Aduceti-l aici la Mine. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela.

Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. Dar acest neam de diavoli nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. Pe cand strabateau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor si-L vor omori, dar a treia zi va invia." (Matei 17, 14-23)

Sfanta Evanghelie din Duminica a X-a dupa Rusalii ne prezinta vindecarea unui lunatic sau epileptic, a unui copil care

Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a VIII-a dupa Rusalii

Darurile se inmultesc prin binecuvantareEvanghelia Duminicii a VIII-a dupa Rusalii (Inmultirea painilor si a pestilor). Matei 14, 14-22

In vremea aceea, Iisus a vazut multimea de oameni si I S-a facut mila de dansii si a tamaduit pe toti bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, s-au apropiat de dansul ucenicii Sai si I-au zis: locul acesta este pustiu si, iata, e tarziu; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate sa-si cumpere de mancare. Iisus insa le-a raspuns: nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manance. Dar ei I-au spus: nu avem aici decat numai cinci paini si doi pesti. Atunci El a zis: aduceti-le aici, la Mine. Dupa aceea a poruncit oamenilor sa sada pe iarba si, luand cele cinci paini si cei doi pesti, a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. Şi au mancat toti si s-au saturat; si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. Iar cei care mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. Indata dupa aceea, Iisus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 

Sfanta Evanghelie din Duminica a VIII-a dupa Rusalii, numita si Evanghelia inmultirii painilor si pestilor, relateaza minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos dupa ce mai intai a saturat multimile

Credinţa în Hristos aduce vindecare

Evanghelia Duminicii a VII-a după Rusalii (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum)

Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie în Duminica a VII-a după Rusalii înfăţişează două vindecări minunate, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi şi a unui mut. Cu toate că Sfântul Evanghelist Matei prezintă foarte succint aceste minuni, prezentarea sa conţine multe şi profunde înţelesuri, deosebit de folositoare vieţii noastre duhovniceşti.

În prim-plan este prezentată vindecarea a doi orbi care, auzind de minunile săvârşite de Mântuitorul, Îl urmau şi Îi cereau cu stăruinţă să-i vindece. Ca şi în alte cazuri, Mântuitorul Iisus Hristos arată importanţa credinţei în primirea vindecării. De aceea, El îi întreabă pe cei doi orbi: "Credeţi că pot să fac Eu aceasta?" (Matei 9, 28). Iar ei au răspuns: "Da, Doamne!" Atunci Iisus a zis către ei: "După credinţa voastră fie vouă" (Matei 9, 29). Şi în clipa aceea "s-au deschis ochii lor" (Matei 9, 30).

Mărturisirea credinţei este cerută celor care pot să o facă

După vindecarea celor doi orbi din Capernaum, ne spune Evanghelia, îndată "au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit" (Matei 9, 32-33).

Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos Se comportă diferit în cele două vindecări consecutive. El

Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei - Duminica a V-a dupa Rusalii

Evanghelia duminicii a V a dupa Rusalii

"In vremea aceea, trecand Iisus dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea. Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? Departe de ei era o turma mare de porci, pascand. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, lasa-ne sa intram in turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceti-va! Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si, iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa. Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii. Si, iata, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor. Si, intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa." (Matei 8, 28-34; 9, 1)

Evanghelia Duminicii a V-a dupa Rusalii ne spune in putine cuvinte modul in care Mantuitorul Iisus Hristos isi arata iubirea Sa milostiva fata de oamenii care sunt chinuiti de demoni.

In Evanghelia de astazi se arata ca omul stapanit de duhurile rele se instraineaza de Dumnezeu, de semeni si de el insusi. Locuirea in morminte era simbolul faptului ca acesti oameni indraciti se aflau intr-un fel de moarte spirituala. Au cazut din starea de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, s-au insingurat si s-au instrainat. Insingurarea si instrainarea exprima o existenta chinuita, o existenta diminuata, o existenta la limita vietii umane. Omul posedat de demoni nu mai este o persoana libera. Facultatile sale mintale si simtirile sale sufletesti sunt folosite de demon. Nu mai sunt folosite de

Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieții).

 'Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.'(Matei 6, 22-33)

În Evanghelia acestei Duminici, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm prioritate sau

Praznicul Sfintei Treimi

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântul Duh! Amin.

Iubiţi credincioşi!

Praznicul acesta al Sfintei Treimi se pregăteşte înaintea noastră spre înţelegere în toate praznicele pe care le parcurgem în Biserică. Fiecare sărbătoare ne apare ca o pagină într-un Abecedar din care învăţăm, pe rând, câte o literă, câte o propoziţie, câte o frază din Taina Sfintei Treimi.

 Spre deosebire de Abecedar, în schimb, cartea aceasta a cunoaşterii Treimii Celei Sfinte nu se parcurge într-un an şi, uneori, nici într-o viaţă, darul cunoaşterii ei putând să vină numai îndată după moarte, în taina Învierii, care nădăjduim că ne va afla Acolo, dinaintea Treimii Celei de o Fiinţă. Ce şcoală adâncă ne este Biserica! Cu câtă răbdare ne creşte spre vederea lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat!

În Vechiul Testament – să ne aducem aminte – Treimea cea Sfântă este mai mult în ghicitură.

 Fie că vorbim despre acel „Să facem pe om după chipul şi asemănare Noastră” (Facere 1, 26), fie

Sfantul ne va gasi pe noi, iar nu noi pe el!

Cu toate ca inca de mici copii auzim despre sfintii lui Dumnezeu, se intampla insa ca la un moment dat in viata sa intalnim (de fapt, sa fim gasiti) un anumit sfant, pe care inima noastra il va indragi mai apoi toata viata. Sfantul Ioan Rusul este unul dintre cei mai dragi sfinti ai inimii mele.

Din intamplare m-am trezit in biserica Sfantul Ioan Rusu (Biserica din Insula Evia, Grecia adaposteste, cu mare bucurie, mult cinstitele Moaste ale Sfantului Ioan Rusu, un sfant cunoscut si iubit in intreaga lume, atat pentru nenumaratele lui minuni, cat si pentru deosebita lui viata in Hristos.) pentru prima data in viatza mea m-am inchinat din toata inima am zis o rugaciune.

Dupa rugaciune,am inceput sa vorbesc cu sfantul (nu prea ma pricep la la teologie)" Sfinte Ioane daca intradevar esti un sfant fa o minune si pentru mine da-mi un semn... am stat putin si m-am gandit ce dorinta sa imi pun Sfantului Ioan daca tot am ajuns la Sfintele Moaste.

Aveam 31 de ani si niciodata nu am fost indragostit, am vorbit cu multe fete, am facut si dragoste cu unele ,dar nimic nu puteam sa tin la niciuna ,nu simteam nimic asa ca am cerut sa ma indragostesc si eu "Sfinte Ioane fa-ma si pe mine sa ma indragostesc ca nu am fost niciodata indragostit, vreau sa-mi gasesc si eu jumatatea sa o iubesc din toata inima" apoi am promis ca daca imi gasesc jumatatea o

COPIII, DARUL LUI DUMNEZEU

Niciodată în istoria omenirii – până în zilele noastre – nu s-a pus problema confiscării copiilor de către stat în ideea că proprii lor părinţi nu ar fi capabili să-i crească. Este adevărat, copiii erau răpiţi de străini pentru a fi exploataţi ca sclavi. Ţări coloniste precum Franţa, Anglia, Spania şi chiar America, care ne dau astăzi lecţii de democraţie, comercializau astfel de copii, o mână de lucru foarte ieftină. Recent s-a aflat şi faptul că în Elveţia, un alt stindard al drepturilor şi democraţiei mondiale, în anii ʼ20-ʼ40 se practica furtul copiilor din familiile sărace pentru a putea fi exploataţi pe pământurile celor bogaţi. E vorba de mii de copii care au trecut prin această dramă, care şi astăzi, la o vârstă înaintată, încă îşi amintesc cu durere traumele prin care au trecut[1].

Nu de mulţi ani însă, în statele dezvoltate, probabil sub presiunea aceleiaşi ideologii marxiste care a născut şi comunismul, a devenit tot mai comună practica răpirii copiilor din propriile lor familii sub pretextul că sunt agresaţi de părinţii lor (adică li se mai dă din când în când câte o palmă) sau că nu sunt suficient de bine hrăniţi şi îngrijiţi. Atât de responsabil se simte statul faţă de soarta acestor copii, încât nu mai ţine cont nici chiar de dorinţa şi voinţa lor. Sunt smulşi pur şi simplu din sânul familiei, uneori chiar de către forţe poliţieneşti, în strigătele părinţilor şi plânsetul de necurmat al celor mici, apoi sunt daţi pe mâna unor asistenţi sociali, care le pregătesc recluziunea într-o altă familie, aleasă după criteriile acestor state democratice (am înţeles, de pildă, că în Anglia chiar sunt preferate aşa-zisele familii de homosexuali, pentru că sunt mai înstărite, deci au posibilităţi mai mari de oferit copiilor. Desigur, capacitatea de afecţiune nu e un indicator suficient de convingător pentru aceşti specialişti în viitorul copiilor).

Cazul soţilor Bodnariu nu este izolat. Cunoaştem personal o altă familie mixtă care a trecut prin

Pr Iulian Asandei Hram Troita Sfintii Constantin si Elena 2016

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea
Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume
cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O
mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci
şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de
la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi
sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia
Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet,

Sfintii Constantin si Elena

Memoria şi evlavia Bisericii îi păstrează şi îi cinstesc pe Împăraţii Constantin şi Elena ca Sfinţi întocmai cu Apostolii, deşi au trăit la aproape două secole după aceştia. Această calitate este pusă, mai ales în ceea ce-l priveşte pe Împăratul Constantin, în legătură cu modul minunat al convertirii sale. 

În anul 312, înaintea unei lupte împotriva lui Maxenţiu, Hristos Domnul i se arată în vis şi îi descoperă în lumină pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoţit de îndemnul: „În acest semn vei învinge!“ 

Fiind credincios acestei revelaţii şi cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Constantin cel Mare îşi învinge rivalul şi devine primul conducător al Imperiului Roman chemat la misiune direct de Hristos, aşa cum l-a chemat şi pe Sfântul Apostol Pavel. Astfel, urcarea sa pe tron este strâns legată

"Duminica Femeilor Mironosiţe"

În Duminica a treia după Paşti, numită şi "Duminica Femeilor Mironosiţe", prăznuim potrivit sinaxarului din Penticostar pomenirea femeilor purtătoare de miruri de mare preţ care s-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale din morţi. Tot în această Duminică se face pomenire de Iosif cel cu bun chip sau de neam nobil şi de Nicodim, care au fost martori ai îngropării Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sfintele femei mironosiţe, dascăli ai Bisericii prin modul lor de a fi credincioase

Această Duminică are o semnificaţie deosebită, întrucât ne arată că în Biserică învăţăm

Ritmuri de toaca.Asaftei Damian

Ca în fiecare an, în ziua de 12 mai, profesorii şi elevii Seminarului Teologic „Teoctist Patriarhul" din Giurgiu îl cinstesc pe ocrotitorul lor spiritual, Sfântul Mucenic Ioan Valahul.

Manifestările închinate Sfântului Mucenic Ioan Valahul au continuat cu Festivalul naţional „Ritmuri de toacă", aflat la a zecea ediţie. Festivalul s-a bucurat şi anul acesta de prezenţa mai multor elevi seminariști de la Seminariile Teologice din Buzău, Piatra Neamt, Slobozia şi Giurgiu. În faţa unei comisii de jurizare care a fost prezidată de Chiriarhul Episcopiei Giurgiului, elevii seminarişti şi-au arătat îndemânarea în această artă de a bate toaca. Premiile acordate au constat în cărţi, reviste, medalii, diplome, precum şi în sume de bani.

Premiul intai a fost castigat de seminaristul Asaftei Damian,membru al comunitatii noastre.Bucurie si satisfactie pentru noi toti .Felicitari si cat mai multi tineri sa-ti urmeze exemplul.

„A bate toaca nu este un drept, ci este rodul experienţei şi al jertfei de a putea trăi starea de Apostol” – spune părintele Iosif Moldovan, arhidiacon şi paraclisier la Catedrala Mitropolitană din Cluj. „Începătorul sau înaintemergătorul săvîrşirii slujbelor”, cel rînduit să bată toaca este „modelat prin jertfa deprinderii ritmului şi a bătăii în toacă, precedate de binecuvîntarea preotului sau a celui mai mare ce îi rînduieşte această ascultare”.

Într-un text apocrif siriac, numit Peştera Comorilor, datat ca aparţinînd secolelor V-VI, putem regăsi o relatare despre Noe, care după ce a terminat de construit arca, din porunca lui Dumnezeu a fost nevoit sa întocmească o toacă din lemn lungă de trei coţi şi lată de un cot şi jumătate, de asemenea un ciocan din acelaşi lemn. El trebuia să bată toaca de trei ori pe zi, dimineaţa devreme, la pranz şi seara, după apusul soarelui, pentru a-i aduna şi informa pe oameni despre venirea potopului, îndemnandu-i la pocăinţă. 

Pană în secolul al IV-lea, anunţurile importante cu privire la serviciile religioase erau făcute de

Duminica a III-a dupa Pasti, a Femeilor Mironosite

Evanghelia Duminicii a III-a dupa Pasti, a Femeilor Mironosite

"In vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca Iisus a murit asa curand si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Deci, afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Si, dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, pe cand rasarea soarele, au venit la mormant; si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?

Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus voua. Si, iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau." (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)

Mironositele sunt femei credincioase care L-au admirat si L-au pretuit pe Mantuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au vazut rastignirea Lui si au plans pentru suferintele Lui. De aceea, cu multa duiosie si mult respect, dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, care urma dupa sambata, au mers la mormantul Mantuitorului Iisus Hristos ca sa implineasca ceea ce au inceput sa faca Iosif din Arimateea si Nicodim, care au uns cu aloe si cu smirna trupul Mantuitorului inainte de inmormantare. Acum insa ele aduc miruri de mare pret pentru a cinsti dupa obicei pe Iisus Domnul Cel ingropat si, in acelasi timp, pentru a impiedica descompunerea sau stricaciunea trupului Sau.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh şi Martir, Părinte Antim, care pe pământ toate neputinţele şi ispitele de la cel rău, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii şi păcătoşii, ca să primim, prin rugăciunile tale, daruri duhovniceşti: darul cunoaşterii păcatelor noastre, iertare de păcatele noastre prin mărtu­risire, vreme de pocăinţă cu lacrimi curate, răbdare a necazurilor ce ne vin din cauza păcatelor noastre, puterea de a ierta pe semenii noştri pentru necazurile pricinuite, voinţă neînduplecată în ispitirile diavolilor, îndelungă răbdare în încercările trimise de Dumnezeu spre sporirea noastră, creştere în credinţă, în nădejde şi mai ales în dragoste către Dumnezeu, către toţi semenii noştri şi către toată făptura, rugă­ciune curată întru trezvia minţii, discernământ al gândurilor, al cu­ge­telor şi al duhurilor, întru adâncă smerenie aflându-ne noi cu darul lui Dumnezeu.

Cu negrăite suspinuri, te rugăm: Sfinte Părinte Antim, cere-I Mântuitorului

Sfantul Antim Ivireanu

“Cel mai de seamă ierarh al Ţării Româneşti, deopotrivă păstor şi învăţător, ilustru om de carte și de arte, a fost şi rămâne Mitropolitul Antim Ivireanul. Deşi n-a fost român de neam, prin harul cuvintelor şi vieţii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit şi preţuit de poporul nostru care a văzut în el un adevărat „om al lui Dumnezeu”. Aşa se şi explică decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19-20 iunie 1992, prin care strălucitul între ierarhi, Antim Ivireanul, a fost confirmat oficial în rândul sfinţilor, ca Ierarh Martir, fiind prăznuit în data de 27 septembrie.

Originar din Iviria, Georgia de astăzi, născut în jurul anului 1650, purtând numele de botez Andrei, tânărul este luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680). Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică unde îşi desăvârşeşte măiestria în sculptură, pictură, caligrafie şi broderie, învăţând totodată limbile greacă, turcă şi arabă pe care le va folosi mai târziu tipărind cărţi pentru creştinii din spaţiul creștinătății răsăritene aflate sub ocupaţie otomană.

În jurul anilor 1690, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească,

Copiii plătesc prețul neînțelegerilor din familie

Nu este permis ca în iubire să înşeli. Bărbaţii trăiesc cu alte femei şi nu le convine să divorţeze. Copiii nu-i încurcă, că nu se ocupă deloc de ei. Şi le lasă copiilor şi o zestre morală proastă, pentru că pe copil ‒ spuneam la atâta lume ‒ nu-l învaţă nimeni să vorbească, el vorbeşte precum părinţii, deci ce aude şi ce vede, aceea va face şi el. Şi tot ce face soţul, că o bate pe soţie, că nu-ştiu-ce, copiii înregistrează şi cresc traumatizaţi.

Mai întâi este vorba de-o trăinicie a căsniciei, nu este vorba de o plăcere de moment care se consumă, după care se ajunge la nenorociri şi la despărţiri. Eu asist la divorţuri... Nu este permis ca în iubire să înşeli. Bărbaţii trăiesc cu alte femei şi nu le convine să divorţeze. Copiii nu-i încurcă, că nu se ocupă deloc de ei. Şi le lasă copiilor şi o zestre morală

Anul acesta...

Doamne, când mă gândesc la anul ce a trecut şi la datoriile încă neplătite faţă de dragostea Ta şi faţă de semenii mei, îmi plec ochii în pământ de ruşine şi plâng pentru că nu sunt vrednic să mi-i ridic spre cer, spre măreţia ta. La început de an îmi pun faptele în cântar şi mă gândesc la misiunea mea pe acest pământ, la greutăţile prin care voi trece.
Mă încred în ajutorul mâinilor Tale şi promit că anul acesta voi face mai mult pentru Tine, în Lucrarea Ta. Spre binecuvântările cereşti aş dori să vin pe calea cea îngustă, neclătinânu-mă, ca Iacov.

Să fiu tare în orişice ispită, ca blândul Iosif, omul dragostei şi al meditaţiei, sau ca mul-încercatul Iov, şi ca Daniel, rămânând statornic în necaz şi în bucurii. În lupta cu păcatul şi cu duhul lumii să fiu ca Iosua, care a făcut să cadă zidurile Ierihonului, datorită ascultării lui faţă de Tine.
Ca psalmistul David să-Ţi cânt, cu ochii înlăcrimaţi, fiind o lumină în lume. Călăuzit de înţelepciunea ce vine de la

Viaţa şi minunile Sfinţilor Doctori fără de arginţi şi făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie)

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, avînd tată păgîn şi mamă creştină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, avînd vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sîrguinţă lui Hristos, închinîndu-şi toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, cînd zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea.
Deci, precum vieţuia
Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian, căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună. Iar ei, venind în vîrstă desăvîrşită, petrecînd în legea Domnului şi deprinzîndu-se în viaţa cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pămînt cu faptele cele bune. Pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dînd sănătate sufletelor

Femeia ca un simbol al lui Hristos

Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine sub infatisarea unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime.
Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste? Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le: Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem (Luca 15:8-9)

La prima privire aceasta parabola pare atat de simpla, sau chiar naiva, incat nu il impresioneaza pe cititorul Evangheliei. De fapt, in aceasta parabola simpla ni se dezvaluie taina universului.